Cât La Sută Din Creier Ne Folosim De Fapt?

Probabil ai dat de nenumărate ori peste următoarea afirmaţie:

Oamenii îşi folosesc maxim 10% din capacitatea creierului.
Această afirmaţie implică faptul că ne folosim doar de o minoritate din puterea reală a creierului nostru.

Este adevărată această afirmaţie?

În primul rând, vreau să precizez faptul că nu există dovezi ştiinţifice care să sprijine această afirmaţie.

Neuroştiinţa a avansat foarte mult în ultimii 10-20 de ani, iar diverse echipamente ne permit să explorăm în detaliu ce anume se întâmplă în creierul nostru când realizăm diverse sarcini sau proiecte. Într-adevăr ştim încă mult prea puţine despre cum funcţionează creierul.

Pe lângă muntele de chestii pe care încă nu am reuşit să le aflăm despre creierul nostru, există un alt munte de revelaţii pe care le-am avut de-a lungul timpului, printre care:

-rolul lobului frontal (responsabil cu abstractizarea, decizii, planificare etc)
-capacitatea creierului de a se reorganiza din punct de vedere fizic – neuroplasticitate
-faptul că neuronii se pot regenera
-faptul că deşi cântăreşte doar 2% din masa totală a corpului, creierul poate solicita 20-30% din resursele de energie ale corpului
-rolul unor diverşi hormoni în procesele cognitive şi asupra calităţii vieţii per total
-când începe degenerarea creierului şi cum poate fi ea împiedicată/ţinută sub control

Desigur, sunt mult mai multe descoperiri, dar am zis să fac o simplă trecere în revistă a câtorva dintre cele mai importante.

De unde a pornit mitul de “10%”
Originea mitului nu se cunoaşte cu exactitate, dar mai multe surse îl dau pe William James, considerat părintele psihologie americane, care a afirmat în urma unui studiu prelungit efectuat pe un copil înzestrat intelectual (prodigy), că majoritatea oamenilor nu îşi vor realiza potenţialul mental; lucru care sună destul de plauzibil, dar nu implică neapărat că ne folosim doar 10% din creier, ci că avem o capacitatea enormă pe care nu o utilizăm cum trebuie sau nu o vom utiliza niciodată.

Procentajul a fost de fapt introdus de Lowell Thomas în prefaţa cărţii lui Dale Carnegie, care l-a citat greşit pe William James, afirmând:

Profesorul William James de la Harvard obişnuia să spună că omul de rând îşi dezvoltă doar 10% din capacitatea latentă a creierului.
Această afirmaţie a fost întoarsă pe toate părţile şi a devenit un mit urbandatorită progării afirmaţiei în diverse forme de către presa americană.

Cum opinia publică, inclusiv profesori sau diverşi oameni din mediul academic, e uşor de format atunci când toată presa repetă într-una aceeaşi afirmaţie, acest mit al celor 10 procente, a devenit un lucru acceptat de către societate, iar toată lumea l-a adoptat, pentru că sincer, e îndeajuns de plauzibil încât să îl credem.

Totuşi, faptul că ceva este plauzibil, nu îl face adevărat.

O bună parte din vreme, oamenii de ştiinţă nu înţelegeau care este rolul lobului frontal, care reprezintă o bună parte din creier până la urmă, şi nici rolul zonelor parietale ale creierului.

Această lipsă de a şti survenea de pe urma studierii celor care înregistrau traume grave asupra creierului, dar care totuşi nu aveau funcţiile motorii şi alte funcţii importante afectate.

Astfel, deşi pacienţii pe care îi studiau înregistrau traume serioase, aceştia reuşeau să îşi revină şi să trăiască o viaţă normală. Acest fenomen de recuperare se numeşte de fapt neuroplasticitate şi reprezintă capacitatea creierului de a se reorganiza dpdv fizic şi structural.

Probabil dacă la vremea lor exista o mass-media puternică, atât Aristotel, cât şi Descartes reuşeau să îşi impună teoriile despre creier:

1. Aristotel credea că funcţia creierului era de a proteja corpul de supra-încălzire.

El considera că sângele porneşte din zona inimii, venea de acolo încălzit, se ducea la creier şi se întorcea răcit şi numai bun pentru ca fiecare din noi să aibă un corp care să funcţioneze cum trebuie.

2. Descartes vedea creierul ca pe o componentă a unei complicate “maşini hidraulice, ale cărei operaţii semănau celor efectuate de fântânile din grădinile regale.”

Inima ar fi pompat sângele, după părerea lui Descartes, până la creier, unde în glanda pineală (sau epifiza, glandă cu rol în reglarea ritmului circadian), sângele s-ar fi transformat datorită presiunii şi a căldurii, în nişte “spirite animale“, care ar fi călătorit prin “conductele nervilor” apoi în tot corpul.

Aşadar, existau multe teorii care vehiculau în jurul structurii creierului şi asupra funcţiilor acestuia.

Cât la % ne folosim din creier cu adevărat?
Răspunsul scurt: 100%.

Răspunsul lung: 100%, dar nu folosim toată capacitatea creierului deodată.

Cum vine asta?

După cum spus şi mai sus, creierul solicită o grămadă de resurse.

Deşi deţine doar 2% din masa totală a corpului (vorbim aici de un creier adult), acesta consumă ~20% din rezervele de energie ale corpului.

Pe măsură ce mergem înspre vârste mai mici, energia pe care creierul “o fură” corpului este mai mare, 50% pt copii, 60% la bebeluşi.

Imaginează-ţi creierul ca fiind o cutie care funcţionează pe bază de curent. O bună parte din curent care este folosit de această cutie, e folosit la menţinerea activă a acestuia.

Să zicem cam 80%. Restul de 20% din energie este folosită pentru realizarea sarcinilor propriu-zise (adică munca pe care o realizează neuronii).

Pentru că energia respectivă este extrem de limitată, dacă toţi neuronii ar munci deodată, s-ar pierde foarte repede energia rămasă. Creierul, este o cutie destul de eficientă, astfel încât se foloseşte de ceea ce se numeşte “sparse coding”, practic o acţiune de diviziune a activităţii neuronilor care duce la un transport maxim de informaţie, cu uz minim de energie.

Astfel, când stai la televizor şi te uiţi la Game of Thrones, nu îţi foloseşti toate funcţiile, creierul activând doar zonele necesare în acel moment.

Când speli vase, creierul activează alte zone.

Când citeşti, alte zone.

…. şi tot aşa, astfel că pe parcursul zilei ajungi să foloseşti tot creierul, dar în funcţie de nevoile pe care le ai în mediul în care te desfăşori.

Această diviziune, sau mai bine zis prioritizare a activităţii creierului, activează între 1 şi 16% dintre celulele nervoase la un moment dat.

Aşadar, în funcţie de complexitatea sarcinii pe care o întreprinzi într-un anume moment, vei folosi mai multe sau mai puţine celule nervoase (neuroni).

Cărţi recomandate
Dacă vrei să afli mai multe despre cum funcţionează creierul tău, îţi recomand următoarele cărţi despre neuroştiinţe şi psihologie:

The Brain that changes itself – neuroplasticitate, adică abilitatea creierului de a-şi schimba forma şi structura.
You are not so smart – conexiuni între psihologie şi acţiunile pe care le facem, precum şi influenţa unor anumiţi neurotransmiţători asupra deciziilor pe care le luăm
Gândire rapidă, gândire lentă – cum luăm decizii, cum anume ne sunt afectate deciziile
Codul talentului – cum se dezvoltă abilităţile şi ce se întâmplă în creierul nostru în timp ce exersăm
The Spark – Efectul efortului fizic asupra creierului şi cum acesta devine mai eficient
Cum să îţi păstrezi sănătatea creierului – o carte foarte bună despre creier şi îmbunătăţirea activităţii acestuia prin suplimente şi alimentaţie
The power of Habit – cum se formează obiceiurile, psihologie + legături din neuroştiinţe
Superficialii – despre cum internetul a schimbat structura fizică a creierului
Brain Rules – cum să îţi îmbunătăţeşti memoria şi sănătatea per total a creierului, cu legături din neuroştiinţe
This will make you smarter – Antologie cu metode de cum să devii mai deştept, cei care scriu eseurile sunt oameni extrem de deştepţi, lideri, laureaţi Nobel sau oameni de ştiinţă